La bine si la greu

Esti acolo, alaturi de el (sau ea), la bine, dar si la greu. Nu pentru ca asa trebuie, asa fac si altii, ci pur si simplu pentru ca altundeva nu iti doresti sa fii. Stii unde iti este locul si nici nu iti trece prin cap sa schimbi ceva.

Degeaba ii esti alaturi cand viata e perfecta, daca atunci cand are nevoie de un umar pe care sa planga, de doua brate care sa ii curpinda corpul, de vocea ta ce-i spune ca totul va fi bine, tu decizi sa ii intorci spatele, sa iesi la o bere cu baietii sau la shopping cu fetele.

Fii acolo cu el si pentru el, in special atunci cand iti spune ca nu merita, pentru ca acela este momentul in care are cea mai mare nevoie de tine. Nu-l lasa sa te pacaleasca spunandu-ti ca ii e bine. Ochii lui ce iti spun? Asa ca, mai gandeste-te o data inainte de a-i intoarce spatele si de a reveni la viata ta, la rutina ta.

Nu-l lasa sa se pedepseasca pentru greselile facute. Aminteste-i de cate ori este nevoie ca fiecare om greseste. Altfel cum am invata, cum am evolua, cum ne-am maturiza? 

Stii ca nu il ajuta cuvintele? Atunci taci! Doar fii acolo, ia-l de mana, imbratiseaza-l si aminteste-i ca e si maine o zi. Si va fi mai bine. Lasa-l sa te simta langa el, dar nu numai fizic. Fii prezenta cu trupul si cu sufletul acolo. Pune-ti capul pe pieptul lui, acopera-i inima cu obrazul tau si asteapta. Acolo, langa el. Stati asa, imbratisati, in tacerea care spune mai multe decat milioane de cuvinte.

De ce la bine si la greu? Pentru ca il iubesti, si vrei sa imparti cu el totul, si bucuriile si tristetile. Asa-i?