Diminetile cu tine

Imi place sa impart dimineatile cu tine. Cand ma trezesc inaintea ta, te privesc si parca uneori e ireal. Totul. Iti dau un pupic, usor, pe obraz, pe frunte sau pe umar. Depinde de pozitia in care dormi. Nu vreau sa te trezesc.

Imi place sa iti vad zambetul dimineata. Pari inocent dar, in acelasi timp, sexy si provocator. Dupa ce te trezesti, vreau sa lenevim impreuna, sub cearceaf, sa radem si sa ne bucuram de noi. Nimic mai mult. Avem timp pentru problemele cotidiene si in alte momente ale zilei. Diminetile vreau sa fie despre tine, despre mine, despre noi.

Diminetile cu tine au miros de cafea. O pregatesc ca de obicei, cu stangacie. Inca nu stiu cum sa potrivesc putinele ingrediente astfel incat sa iasa perfecta. O beau usor, pe balcon, cu parul ciufulit si cu o bluza larga aruncata pe mine. Las soarele sa imi mangaie fata, aprind o tigara si traiesc clipa. Cu tine in gand, stiindu-te la cativa pasi de mine, inca lenes, sub cearceaf.

Diminetile cu tine poarta parfumurile noastre, amestecate. Sunt imbricate in culoarea ochilor tai, in imbratisarea ta. Au culoarea pielii tale, ce se vede putin, cand iti schimbi pozitia in pat si te dezvelesti usor. Nu ai nici acum hainele pe tine. Te privesc cu coada ochiului si incep sa imi creez in minte tot felul de scenarii. Stii tu de care.

Imi place ca esti primul om pe care il vad dimineata, primul gand, primul zambet, prima imbratisare.

Diminetile cu tine se termina prea repede in zilele in care te imbraci grabit, iti iei la revedere mult prea repede, pentru ca a venit liftul. Trebuie sa pleci. As vrea sa mai stau un pic in pat, mai e timp, dar e ciudat fara tine. Asa ca imi gasesc ceva de facut, pana se face suficient de tarziu incat sa pot pleca si eu. Din momentul ala viata incepe sa se deruleze intr-un ritm halucinant. Si asa stiu ca in curand te voi vedea din nou si ne vom pregati pentru o alta dimineata impreuna.