Acum, dupa ceva ani, am gasit raspunsul. Am trait, am invatat, am suferit, m-am maturizat si am inteles cam cum stau lucrurile in viata si ce e iubirea asta pe care toti o vrem, o cautam ca orbii.
Iubirea e atunci cand ii vezi zambetul dimineata, si obrazul pe care are cateva urme lasate de perna. E atunci cand ii porti hainele, dimineata. E mai greu sa le gasesti pe ale tale si, zambind cu gandul la noaptea ce tocmai a trecut, la graba, nerabdarea, dorinta cu care v-ati scos hainele de pe voi si le-ati aruncat nici voi nu mai stiti pe unde, iei pe tine camasa lui. Ii poarta mirosul, asa cum, de altfel, il porti si tu. Pe buze, in palme, pe sani, pe coapse..
Iubirea e atunci cand se uita in ochii tai, cand te rasfata, te alinta si cand iti spune ca te iubeste. Cand simti cum ti se face pielea de gaina la fiecare atingere de-a lui.
Iubirea e sentimentul ala care iti trece prin tot corpul, prin sange, atunci cand te tine strans in brate sau cand adormi pe pieptul lui.
Iubirea e atunci cand iti spune ca e fericit cu tine, cand il vezi si il stii astfel. Iti place sa crezi ca esti unul dintre motivele pentru care zambeste. E placut sa stii ca esti pictorul ce ii aduce pe fata zambetul ala cald si sexy.
Iubirea este sa te joci in parul lui, sa razi sincer si din inima alaturi de el, asa cum nu ai mai facut-o de mult timp.
Iubirea inseamna sa il accepti pe celalalt asa cum este, dar si asa cum nu este. Ii accepti incapatanarea de copil, starile schiatoare care poate te calca pe nervi uneori pentru ca nu i le intelegi si nici nu vrea sa vorbeasca despre ele. O va face atunci cand se simte suficient de puternica, incat sa nu inceapa sa planga povestindu-ti. Ii accepti alegerile gresite pe care le-a facut pana acum pentru ca, poate, cumva, prin ele a ajuns acolo unde este acum: cu tine, fericita.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu